In comparatie cu sistemele traditionale de supraveghere video, care necesita instalarea de cabluri suplimentare, monitoare speciale, inregistratoare video sau chiar un server dedicat, camerele IP nu au nevoie de nici una dintre cele mentionate. Astfel de camere transmit un flux video printr-o retea locala, iar orice calculator sau smartphone modern poate fi utilizat pentru a o vizualiza. Multe camere suporta modul PoE – ceea ce inseamna ca nu este nevoie sa le furnizezi electricitate separat. Pentru a stoca imagini video si individuale, poti utiliza orice server FTP sau un folder partajat in retea.
Cum difera unele camere IP de celelalte si cum sa alegeti optiunea potrivita
Camerele IP sunt dispozitive digitale, iar unul dintre cei mai importanti parametri responsabili de calitatea imagini, este rezolutia. Cu cat este mai mare rezolutia, cu atat mai multe detalii vei putea vedea pe camera de supraveghere video sau pe imagini statice din camera IP. Rezolutia camerei IP depinde in mod direct de senzorul utilizat in ea. De exemplu, un senzor CMOS de 0,3 megapixeli iti va permite sa inregistrezi video cu o rezolutie maxima de 640 x 480 pixeli, astfel de senzori fiind utilizati in camere de intrare.
Daca este necesara o rezolutie mai mare, iti sunt necesare camere cu senzor de 1, 1,3 sau 2 megapixeli, care, din motive evidente, vor costa mai mult. De asemenea, merita mentionat si viitorul camerelor de retea din segmentul initial si mijlociu. In prezent, tehnologia de supraveghere video este intr-o trecere treptata la o camera de 1 megapixel (WXGA sau 720p). Acest lucru se datoreaza, printre altele, faptului ca rezolutia de 1280×720 este echivalenta cu rezolutia TV standard HD-Ready si, prin urmare, simplifica in mod semnificativ aspectul multi-canal pe un monitor cu ecran lat si pereti video, care sunt utilizate in posturile de control video si alte obiecte.
Fluxul video
Fluxul video primit de camera de supraveghere video, este comprimat de un anumit codec, folosind procesorul incorporat. In functie de performanta procesorului, camera poate folosi unul dintre cele trei codecuri – MJPEG, MPEG4 sau H.264. Cele mai ieftine camere utilizeaza codecul MJPEG, in rolul careia intra comprimarea fiecarui cadru individual al fluxului video, utilizand algoritmul de comprimare a imaginilor JPEG. Acest codec este cel mai putin exigent pentru resursele procesorului camerei si, prin urmare, este folosit peste tot. Cu toate acestea, dimensiunea unui fisier video comprimat cu MJPEG, este de cateva ori mai mare decat cea a unui fisier video comprimat cu codecuri mai moderne. Camerele mai scumpe comprima fluxul video cu codecuri MPEG4 sau H.264.
Mai putina incarcatura pe Streaming
Streaming-ul video comprimat de astfel de codecuri, ofera mult mai putina incarcatura canalului retelei atunci cand transferi un videoclip catre o retea de stocare sau un server, pentru a vizualiza videoclipul in timp real. Fisierul video, la randul sau, ocupa mai putin spatiu de stocare, indiferent daca este vorba de un server FTP sau de o cartela de memorie instalata chiar in camera foto. Astfel, daca ai de gand sa pastrezi inregistrarea video, atunci alegerea ta trebuie sa fie, o camera IP cu suport H.264. Cand inregistrezi video cu o camera IP, ii poti configura un parametru, de exemplu, numarul de cadre pe secunda. Din nou, acest parametru determina cat spatiu de stocare ramane pentru fisierul video si cat de mult va creste sau va scadea traficul, atunci cand fluxul video va fi transmis prin retea.
Este clar ca un flux video cu o frecventa de 10 cadre pe secunda va cantari de trei ori mai putin decat un flux video cu o frecventa de 30 de cadre pe secunda, cu conditia sa se utilizeze acelasi codec si rezolutie. Trebuie remarcat faptul ca majoritatea camerelor megapixel relativ necostisitoare au o limita de 10-15 FPS atunci cand filmezi in rezolutie maxima. Uneori restrictia este impusa numai in fluxul cu compresie MJPEG, in timp ce cu MPEG4 sau H.264 restrictia este eliminata. In aproape toate cazurile, o camera capabila sa utilizeze codecul H.264 poate comprima imagini video atat in MJPEG, cu variante la alegere. De asemenea, trebuie remarcat faptul ca rata de capturare de 10-15 FPS poate fi considerata drept o imagine completa si multe sisteme de supraveghere video functioneaza cu aceasta rata a cadrelor, pentru a reduce sarcina in retea (mai ales daca exista multe camere in interiorul retelei) si pentru a optimiza spatiul ocupat de fisierele video. Unele camere au o lumina infrarosie, aceasta fiind un lucru necesar, pentru a vedea ce se intampla noaptea, de exemplu, pentru a facilita activitatea serviciului de securitate.
Daca ti-a placut acest articol, te asteptam sa intri in comunitatea de cititori de pe pagina noastra de Facebook, printr-un Like mai jos: