Sunt multe motive pentru care aș merge oricând mai degrabă la Sulina decât în orice stațiune de pe litoral, iar unul dintre ele este fermecătorul peisaj rural din spatele falezei.
Niște case mici, încântătoare, înconjurate de verdeață, care practic se revarsă din curte. Aliniate frumos pe străzi asfaltate sau prăfuite, cu câte o barcă la gard din loc în loc, și mașini mai deloc.
Sunt șase străzi lungi în Sulina, paralele cu Dunărea, între care numai faleza și următoarele două sunt asfaltate.
Nu ai de mers prea mult, de pe faleza cu restaurante și mici magazine, ca să ajungi “la țară”. Paralel cu zona comercială, se înșiruie casele oamenilor pe care le poți descoperi plimbându-te în liniște pe bicicletă sau pe jos, cum se deplasează cei care locuiesc aici.
Nu este vorba despre case tradiționale neapărat, deși câteva au acoperișul din stuf și, la mijloc, acea formă de pește sculptată în lemn. 
Dar, indiferent dacă sunt făcute din materialele și după arhitectura specifice locului sau nu, cele mai multe case și curți de aici par a fi făcute după o rânduială anume.
Casele din Sulina sunt mici, dar înconjurate de verdeață opulentă: bolte de viță de vie care te invită parcă în curte la umbră, dalii și floarea soarelui uriașe care dau o atmosferă de poveste, smochinii exotici pe care-i vezi la tot pasul pe după gardurile mici.
Nici curțile sau grădinile de flori și legume nu sunt mari, dar au fost amenajate cu grijă, să arate și să-i facă să se simtă bine pe cei care locuiesc aici. Mulți au pus flori și în afară, de-a lungul gardurilor. Și aceasta în ciuda faptului că, și pe uliță, și în grădini, pământul este aproape ca nisipul de pe plajă.
Este o încântare să ai răgazul să vezi casă cu casă, să admiri detaliile de la câte o portiță din tablă, lemnul patinat, frumusețea culorilor și liniștea și tihna pe care o emană casele, curțile și toată strada.
