FOTO: TonyZhu/Pixabay.com
Până să ajungă la varianta de astăzi, fierul de călcat a trecut prin foarte multe transformări. Arheologii spun că în secolul IV, î.Hr., grecii foloseau un dispozitiv rotund, cu o tijă pentru a presa hainele boțite. Mai târziu, românii aveau un gel de ciocan pe care îl încălzeau la temperaturi înalte și cu acesta îndreptau cutele de pe haine.
În China, în secolul I, se foloseau niște vase metalice care erau încălzite prin umplerea cu cărbuni încinși. Așa, pe scurt spus, înainte de a fi alimentat electric, fierul de călcat a fost încălzit direct pe foc, fie introducând cărbuni și apoi o vreme cu gaz.
De altfel, cel pe bază de cărbuni a fost folosit o bună perioadă de timp și în România chiar până spre sfârșitul comunismului, când fiarele care funcționau pe bază de electricitate reprezentau un lux.
Fierul de călcat devine ușor de folosit
Primele îmbunătățiri ale unui fier de calcat au fost aduse de inventatoarea Mary Florence Potts, în 1870. Aceasta a proiectat un obiect cu margini rotunjite la ambele capete pentru a permite călcarea în ambele direcții.
Apoi, aceeași inventatoare a proiectat un mâner detașabil pentru fierul de călcat. Acest lucru a fost necesar, pentru că fierul de călcat se încălzea cu tot cu mâner atunci când era pus pe foc și trebuie să fie folosit cu o mănușă de protecție.
Primul fier de călcat cu electricitate
Primul fier de călcat electric a fost inventat de Henry W. Seely, la New York, în 1882. Însă acesta avea o problemă care l-a făcut să nu fie un succes. Era periculos pentru că nu avea nicio opțiune de control al temperaturii.
Abia în anii 1920 au apărut fierele de călcat electrice care putea fi reglate. Mai târziu au apărut și cele cu aburi, iar ideea îi aparține lui Thomas Sears. Astăzi, fiarele de călcat au tot felul de opțiuni și de setări și te ajută să scapi repede de cute după ce scoți rufele dintr-un uscator de haine.
