Probabil că folosești chiuveta cel puțin o dată pe zi. Poate că nu speli vasele sau ingredientele pentru gătit mâncarea, însă cu siguranță ai nevoie de ea zilnic și o întâlnești peste tot. Te-ai întrebat vreodată cine a inventat chiuveta, cum a ajuns la forma actuală și de ce se găsește în toate casele? Nu am avea un trai civilizat și decent dacă nu am avea chiuvetă în bucătărie și în baie. Unele persoane au chiuvetă privată și în camera proprie, atât de mare este nevoia de chiuvetă pentru igienă și intimitate.
Chiuvetă poate fi orice suprafață adâncită ca un lighean mare, din diverse materiale (oțel inoxidabil, granit, porțelan, lemn etc) folosită pentru spălatul mâinilor, a vaselor, a legumelor și fructelor și a multor alte obiecte mici. Ideea de chiuvetă a apărut din epoca preistorică în care oamenii de Neanderthal au făcut bazine de apă din roci mari care s -au erodat în forme concave după multe secole de ploaie. Ideea de chiuvetă pentru bucătărie a venit mult mai târziu, probabil în perioada în care civilizația a prins avânt – vremea în care pieile de animale au devenit haine, iar vetrele deschise au devenit șeminee de interior.
Chiuvetele de bucătărie au fost întotdeauna fabricate din diverse materiale, în mare măsură în funcție de ceea ce era disponibil pe plan local. Astfel, chiuvetele variau de la o regiune la alta ca design și mărime. În mijlocul secolului al XIX-lea, apa curentă a început să fie pompată din rezervoarele de alimentare și colectată în vase sau găleți care erau apoi golite în chiuvete uscate. Aceste chiuvete erau de obicei făcute din jgheaburi metalice și erau construite în dulapuri din lemn. Nichel-argintul (format dintr-un aliaj de zinc, cupru și nichel) și cuprul au fost printre primele două materiale folosite pentru chiuvetele de bucătărie și se găseau doar în casele bogate.
În ultima parte a secolului al XIX-lea până la începutul secolului al XX-lea, chiuveta nu s-a dezvoltat prea mult. În anii 1920, compania Monel a apărut pe piața chiuvetelor de bucătărie producând chiuvete ușoare și rezistente la coroziune din cupru și nichel, mangan, siliciu, carbon și fier. Douăzeci de ani mai târziu, nevoia de cupru și metale a crescut din cauza războiului, astfel încât au început să fie produse chiuvetele din oțel inoxidabil, iar materialul a devenit foarte popular nu numai pentru chiuvete de bucătărie, ci și pentru blaturi.
Chiuvetele din faianță au fost introduse pentru prima dată în anii 1920 și au devenit populare pentru bazele lor solide din ceramică (în loc de cele din fier turnat), interiorul alb emailat și exteriorul maro smălțuit. Au fost folosite mai ales în bucătăriile comerciale (restaurante, spitale etc), deoarece erau destul de grele.
In 1979, compania germană Schock a inventat chiuveta de bucătărie din granit, produsă manual, în urma inovațiilor aduse în laborator, pe bancurile de teste și imaginația inginerilor, inventand peste 200 de modele de chiuvete în peste 40 de culori.
Chiuvetele au evoluat foarte mult față de ceea forma lor inițială primitivă. Chiuveta are propria sa istorie lungă iar astăzi, chiuvetele vin în toate formele, dimensiunile și materialele. Și istoria ei nu se oprește aici, cu siguranță chiuveta va trece prin mai multe evoluții în viitor.
